Hipertensiunea Arteriala

Hipertensiunea arteriala (HTA) este definita ca valori ale tensiunii arteriale sistolice>=140 mmHg si/sau a tensiunii arteriale diastolice >=90 mmHg masurate in cabinetul de consultatii. 
Prevalenta globala a hipertensiunii arteriale la adulti este de aproximativ 30-45%, HTA devine progresiv mai frecventa cu ȋnaintarea ȋn varsta, cu o prevalenta de> 60% la persoanele cu varsta> 60 de ani. 
Tensiunea arteriala se masoara corect în sezut, la oricare din brate (ideal la ambele, pe rand), cu bratul relaxat. Trebuie sa va asigurati ca sunteti relaxat în momentul masuratorii si ca, au trecut minim 15 minute de la ultima tigara fumata sau de la un efort fizic mai intens.
Hipertensiune arteriala se ȋmparte ȋn 2 categorii: ȋn peste 95% din cazurile de HTA este esentiala, adica nu exista o cauza unica, identificabila, pentru cresterea valorilor TA. Termenul de HTA secundara defineste situatiile in care cresterea valorilor TA se datoreaza unei cauze identificabile si potential tratabile: cauze renale, endocrine, administrarea de anumita medicatie (ex: contraceptive orale, estrogeni), sindromul de apnee in somn, etc. 
Ea poate determina aparitia urmatoarelor simptome: ameteli, tulburari de echilibru, dureri de cap persistente, tulburari de vedere, zgomote în urechi sau respiratia îngreunata, etc.
Scopul tratamentului antihipertensiv este acela de a preveni prin scaderea valorilor tensionale, afectarea organelor tinta si implicit aparitia evenimentelor cardiovasculare fatale si nonfatale. 
Masurile nefarmacologice presupun ȋn primul rand modificarea stilului de viata: oprirea fumatului, moderarea consumului de alcool, scaderea ponderala, reducerea consumului de sare (<5 g/zi), activitate fizica regulata (30 minute/zi, timp de 5-7 zile/ saptamana, plimbari cat mai lungi pe jos sau cu bicicleta, alergari, dans sau înot), evitarea stersului, cresterea consumului de fructe si legume si reducerea consumului de grasimi saturate. 
Tratamentul farmacologic are la dispozitie mai multe clase de medicamente, care pot fi administrate in monoterapie sau in combinatie pentru initierea sau mentinerea tratamentului antihipertensiv, cu mentiunea ca fiecare clasa prezinta avantaje si limite, care permit individualizarea tratamentului in functie de particularitatile fiecarui pacient. Tratamentul trebuie urmat cu strictete, trebuie administrat zilnic, la aceeasi ora. Tensiunea trebuie monitorizata in mod regulat si controale periodice sunt necesare. Trebuie tinut cont de faptul ca hipertensiunea arteriala este o boala cronica, ea nu se vindeca, ci doar este tinuta sub control cu ajutorul medicamentelor. 
Netratata, aceasta patologie poate determina afectare multipla de organe: inima, creier, rinichi, ochi, vase de sange si poate duce la aparitia urmatoarelor evenimente cardiovasculare: accident vascular cerebral, infarct miocardic, fibrilatie atriala, moarte subita, insuficienta cardiaca, boala arteriala periferica, boala renala.
Munca in echipa medic- pacient este esentiala in tratamentul hipertensiunii arteriale! Dar sa nu uitam faptul ca intotdeauna este mai bine sa prevenim decat sa tratam!
BIBLIOGRAFIE:
Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale al societatii europene de cardiologie, 2018.
Carmen Ginghina et al, Mic tratat de cardiologie. Editia a II a. Editura academiei romane. 2017.
www.cardioportal.ro/pacienti/factori-de-risc-cardiovascular/hipertensiunea-arteriala-2/